Liberalizarea nemultumirii

Daca initial ma decisesem sa dau skip la clasica scrisoare de intentie din primul post, intrebarile amicilor despre utilitatea acestui blog m-au pus pe ganduri un pic si am decis sa ma explic in 3 cuvinte. De ce am facut acest blog? Pentru ca ma enerveaza multe kkturi , prea multe, temperamentul meu coleric probabil ca este de vina,  nu tara in care un nene cu privirea zglobie m-a asigurat ca traiesc bine.  Un prieten mai sprinten la minte mi-a spus o chestie memorabila, pe vremuri oamenii necajiti abuzau de alcool , acum isi fac bloguri. Nici macar nu conteaza ca nemultumirile nu au o finalitate, ca de citit te citesc doar alti necajiti, importanta e solidaritatea in enervare. Daca cu criza asta multi nu mai au de nici unele, macar au posibilitatea sa spuna multor altora ca nu au  de nici unele si treaba parca e ceva mai buna. Incepi sa intelegi ca poate nu esti tu de vina ca multe lucruri merg prost , ca is multi carora sistemul le-a dat teapa in toate domeniile, de la popa care nu spune un Dumnezeu sa il ierte fara dijma de rigoare de la medicul care te lasa sa crapi daca nu mai ai bani pe card pana la politicianul pe care te-ai dus ca boul sa il votezi doar pentru a ii asigura lui postura din care poate vinde ceva influenta pentru un bisnitz sau altul. Vocea internetului este dupa mintea mea singura forma de democratie reala chia rdaca evident ineficienta. De aceea urez celui fara treaba care citeste bun venit in Era Ticalosilor.